„Mihăiţă Macoveanu, un trubadur frumos şi incorigibil în demersul său de a
schimba o lume cenuşie şi plicticoasă, în una ipotetic desăvârşită.”

Melania Cuc

15.01.2014 

Dor cu dor, păduri puţine,
Dulce graiu-ţi românescu’,
Bate vântu-n vânt şi-mi vine
Să-ţi mai scriu, drag Eminescu.

Să-mpresori întreaga ţară,
De niciunde, peste tot,
Din Constanţă-n Timişoară:
Eşti român, fii patriot!

Scump bădie, ca pe-atunci,
Ne-au întemniţat avarii.
În mizerie, pe brânci,
Suntem sclavi, stăpâni mai-marii.

Văzut-ai! Cu toate acestea,
N-au pus preţ pe vorba ta.
Uite-aşa ni s-a dus vestea:
Eşti român, n-ai ce mânca!

Eu ţi-am moştenit iubirea...
Sunt sărac, sărac şi mic,
Dară fala, preacinstirea,
E a celui de nimic.

Tu, atotnemuritor,
Cât mai pot oare-ndura?
Copil simplu, din popor,
Sunt bolnav de ţara mea!

În cuvânt, cuvinte-ai pus,
Cine n-are mai citească,
Şi te-ai dus, şi te-ai tot dus,
Tocmai pe bolta cerească.

Mai coboară-te-napoi
Şi, din când în când, la noi
Să ne-mparţi, din doi în doi,
În „smintiţi” şi în ciocoi.

Comments powered by CComment

Din aceeași categorie

Mihai Viteazul
Mihai Viteazul (Suită - Partea I)
Cântec de țară rănită
O țară am
Doamne, iartă România
Trăiască-ți eroii
Domnilor hoți
Manifest
Cântă cucu străinat
O vorbă din popor
Țara lui Doamne-ajută
Balada Iancului
România e țara mea
Sfânta zi a decontării
Onorată instanță
Țara mea nu-i de vânzare
O garsonieră gratuită

cumpara

2019 MIHĂIȚĂ MACOVEANU