03.11.2012
Nu mai privi de jos la toţi,
Că ei, de fapt, sunt marii hoţi.
Aici îÅ£i sunt ai tăi copii ÅŸi glia,
Române, vino în România!
ÎÅ£i plângi în somn fraÅ£i ÅŸi surori,
Pentru străini, alÅ£i cerÅŸetori…
VeniÅ£i acas’, cu mic, cu mare,
VeniÅ£i, că România moare!
Avem o ţară aşa frumoasă,
Noi cerşim din casă-n casă,
Avem şi munţi, avem şi mare,
Noi n-avem de mâncare!
Te plâng ÅŸi râuri, ÅŸi poteci,
De câte ori de-acasă pleci,
Nu-ntinde mâna la stăpân,
Ridică-te, că eÅŸti român!
Când vor dori să umilească,
Să vină-n Å¢ara Românească.
Nu mai întoarce, iar, obrazul,
EÅŸti fiul lui Mihai Viteazul!
Te-au ruÅŸinat destul, de azi,
Vom face armate din vii brazi.
Nu-i mai lăsa să te doboare,
EÅŸti fiica lui Åžtefan cel Mare!
Avem o ţară aşa frumoasă,
Noi cerşim din casă-n casă,
Avem şi munţi, avem şi mare,
Noi n-avem de mâncare!
Te plâng ÅŸi râuri, ÅŸi poteci,
De câte ori de-acasă pleci,
Nu-ntinde mâna la stăpân,
Ridică-te, că eÅŸti român!
Şi de vreodată-ţi va fi greu,
Te rog, adu-Å£i aminte:
În sufletul tău porÅ£i mereu
A dacilor sorginte!
Române, vino în România,
Te-aÅŸteaptă ai tăi copii ÅŸi glia…
VeniÅ£i acas’, cu mic, cu mare,
VeniÅ£i, că România moare!
Avem o ţară aşa frumoasă,
Noi cerşim din casă-n casă,
Avem şi munţi, avem şi mare,
Noi n-avem de mâncare!
Te plâng ÅŸi râuri, ÅŸi poteci,
De câte ori de-acasă pleci,
Nu-ntinde mâna la stăpân,
Ridică-te, că eÅŸti român!
Comments powered by CComment