20.11.2014
Cuvintele sunt prea puţine
Şi câtă linişte, nimic...
Şopteşte ploaia care vine:
Pic, pic!
Îmi iese sângele prin piele
Şi tare-aş vrea să mă ridic,
Ce pot să fac să scap de ele?
Nimic!
Mi-astup urechile amândouă
Şi mă cuprinde, iar, un frig,
Şi, tot aşa, aud cum plouă:
Pic, pic!
Deschid ferestrele-n odaie
Şi eu mă simt atât de mic,
Afară niciun pic de ploaie,
Nimic!
Comments powered by CComment